Mi-au ajuns in fata ochilor azi niste randuri... ca un vant usor, au ridicat un nor de praf ce se asternuse peste copilaria mea...
Am revazut-o pe bunica, intr-o zi de iarna, langa plita sobei. Cu sortul in fata pregatea de-ale gurii.
Pregatea mancarea mea preferata, fasole batuta si mamaliga coapta frecata cu usturoi. Doamne, cat de bun era totul! Mosu' sta pe pat si zambeste.
- Hai, da jos cizmulitele sa le punem in cotob sa se usuce!
Dar in cotob doarme pisica, cum s-o trezesc?
Pisica o zbugheste si cu ea pleaca si aceasta amintire draga...caci nu-mi mai aduc aminte ce urma...
M-am gandit sa salvez textul cu pricina, macar un link sa pun sa-l pot reciti de cate ori voi simti nevoia...
Aici e: despre bunici
luni, 9 iulie 2018
vineri, 29 iunie 2018
prima zi de gradinita
16 septembrie 2013... e toamna din nou!
iubesc fiecare anotimp in parte...toamna pentru culorile ei, pentru strugurii ei dulci care ne inampina printre frunzele verzi aramii ale vitei de vie din gradina....
iubesc toamna pentru clinchetul de clopotel care an de an cheama scolarii, mai mici sau mai mari, pentru o noua calatorie in lumea cunoasterii!
Prima zi de gradi pentru minunea noastra!
iubesc fiecare anotimp in parte...toamna pentru culorile ei, pentru strugurii ei dulci care ne inampina printre frunzele verzi aramii ale vitei de vie din gradina....
iubesc toamna pentru clinchetul de clopotel care an de an cheama scolarii, mai mici sau mai mari, pentru o noua calatorie in lumea cunoasterii!
Prima zi de gradi pentru minunea noastra!
5 ani mai tarziu
Timpule, incotro alergi?
Asta se intreaba toata lumea.
Dar timpul tace... Tace fiindca nu stie cum sa-i faca pe oameni sa inteleaga.
Voi, oameni dragi, voi alergati! Va grabiti si rupeti file din calendar, le adunati pe toate in camara vietii!
Unele pastreaza pe ele cate o fotografie cu chipuri zambitoare. Pe altele s-a asternut intunericul... si ploaia din inimile noastre...
Au trecut 5 ani de cand nu am mai scris aici. Poate vor trece inca 10. As vrea sa pot citi aceste randuri si peste 20.
As vrea pe foile din calendar sa lipesc fotografii cu ai mei nepotei!
Dar cel mai mult as vrea sa ma opresc din alergat! Sa incetinesc si sa ma bucur! De soarele care neobosit ne lumineaza vietile. De florile de cires. De gustul murelor si de frunzele care cad. De primii fulgi de nea si de clinchetul de clopotei!
Timpule, o sa ma ajuti?
Asta se intreaba toata lumea.
Dar timpul tace... Tace fiindca nu stie cum sa-i faca pe oameni sa inteleaga.
Voi, oameni dragi, voi alergati! Va grabiti si rupeti file din calendar, le adunati pe toate in camara vietii!
Unele pastreaza pe ele cate o fotografie cu chipuri zambitoare. Pe altele s-a asternut intunericul... si ploaia din inimile noastre...
Au trecut 5 ani de cand nu am mai scris aici. Poate vor trece inca 10. As vrea sa pot citi aceste randuri si peste 20.
As vrea pe foile din calendar sa lipesc fotografii cu ai mei nepotei!
Dar cel mai mult as vrea sa ma opresc din alergat! Sa incetinesc si sa ma bucur! De soarele care neobosit ne lumineaza vietile. De florile de cires. De gustul murelor si de frunzele care cad. De primii fulgi de nea si de clinchetul de clopotei!
Timpule, o sa ma ajuti?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)